ce nesuferit de simplu e visul
ce simplu e să mori fără îngeri
toate îmi sunt străine
când nu sunt singur
îmi țin existența într-o efemeridă
exact și lucid
ca Hamlet în palmă.
mă simt limita cuiva
fără sforțări, treaz pe vecie
de-o vreme amputat de divin
mi-am aruncat rostul
printre alte inutilități
transformând sângele în vin
ca un Iisus
fără splendoarea crucificării.
nu mă transform
și nu neg timpul
las loc unui somn visat
prezent ce așteaptă a fi depășit.
sunt Lazăr. nu vreau să mă ridic!