Nu gasesc nimic si nimeni,
Ce sa fie pt mine, in lumea asta,
Si inselam si suntem inselati,
Si totul mi se pare precum franturile unui iad.

Si inselam cu nerusinare, si suntem inselati,
Si cu toata dragostea si pasiunea din jurul nostru,
Tot nu ajunge, sa ne incalzim sufletele reci
Si in interiorul nostru plangem, de neinsufletitu,

Precum si sufletele, in iad ne zvarcolim,
De ale dragostei chinuri si nevoile ei,
Si vrem sa simtim, iubirea celei de alaturi,
Si nu putem sa nu ne inselam de sanul ei,

Propia fire, ce o calauzeste-ntruna,
Nebunia launtricului nostru apus,
Si incercam sa il hranim cu indiferenta,
Tarziu realizand de veninul cel expus,

In care se cufunda intreaga fire omeneasca,
Si noi incet o insotim cu zor si rasete,
Spre ultimul drum catre o dorinta paganeasca,
In care ne scufundam cu indurerata dragoste!!!