e dimineață. din nou.
dar de fapt a mai fost vreodată dimineață
sau prea multele zile de ieri
le-am inventat, din plictis

mă încalț cu o șosetă plină de găuri
(e ironie sau soare afară)
cineva rumegă sub pat un pantof
deși nu adăpostesc câini vagabonzi în pijama
afurisitul de ceas s-a mai oprit odată
împreunându-se cu definiția în care o rază de lumină parcurge
trei sute de mii de kilometri (la plural)
n-au să iasă pui din asta. măcar.
deci, dacă ceasul meu stă e sâmbătă sau duminică
mă bucură gândul

astăzi...
am atâtea de făcut dar mai întâi
încetișor, ung o felie de pâine
cu unt vegetal
(pe cealaltă parte, bine-nțeles)

sunt câmpii aprinse în verde
sunt țărmuri fără mare
e timp
va fi

2008.01.23