îmi spui acum că m-ai lăsat să plec și să mă întorc singur
și ai plâns și ai așteptat și ai crezut că te-am uitat
și te-a durut și ai sperat să mă vezi la festivitatea de sfârșit de facultate.
și eu nu am venit... acum poate că nu mai contează dar
te-am mințit. am fost acolo, ascuns sub o șapcă albastră
îmbrăcat în haine curate, de sărbătoare. am reușit să nu mă vezi.
ochii tăi s-au plimbat prin sală fără astâmpăr, apoi au tăcut
absorbiți de emoția unui nou început. te-am privit
din colțul ochiului stâng mi-a picurat sânge
din colțul ochiului drept - apă de mare. am ales literele
care ți-au șoptit numele undeva, în aerul suprasaturat de vară.
am ieșit ca o umbră nebăgat în seamă, șoptind o rugăciune scurtă pentru tine.
e ciudat. nu pot să îmi amintesc acum ziua și ora.
nu pot să mai știu dacă a plouat sau a fost soare.
nu pot să îmi amintesc multe lucruri...
doar poza ta mă acuză râzând de pe ecranul monitorului de șaptesprezece inchi
care nici măcar nu e din acela subțire.

2007.12.26