ma trezesc odata cu soarele
desi ma culc tarziu,
sunt mai mult mort decat viu, stiu,
dar nu ma schimb de ganduri
decat cand simt ca trebuie,
ca nu mai sunt liber
sa spun ce gandesc
sau sa gandesc ce spun.

imortalitatea ma inconjoara
dar nu vreau sa fiu imortal,
imi gasesc oricum drumul catre bar
cum orice pistolar zorit
nu sfarseste decat gaurit
de gloante oarbe-n lift.

mai beau un rand, mai dau
un rand pe-un gand
care sa faca sens si dupa moarte.

ziua isi are muzica ei asa
cum noaptea-si are linistea
dincolo de paduri de foc
ghicite de tiganci in ghioc
si orice-ar fi merg inainte fix
ca un ceasornicar mult prea purtat
si mult prea invechit
dar mai arata ceasul
ce nici nu a venit...