Îmi tremură piciorul prins sub pietre.
Căsuțe mici se-nșiruie pe laturi.
Băbuțe supte, stând zelos pe paturi,
Veghează focul în ciobite vetre.

Turnuri străpung cu stolul de canaturi
Văzduhul spart în bocet de cumetre
Ce-n cimitir, sub cruci cu Ion și Petre,
Se tânguie subțire printre straturi.

Prunc străveziu, în argintii veșminte,
Deschid cărări, cu mortul înapoi.
Feresc tăcut cernitele morminte

Valuri de plâns mă îmbrâncesc șuvoi.
Îmi iau ștergaru-acasă și, cuminte,
Aștept alt ceas cu ne-ntrerupte ploi.



27 aprilie 2007
Gruiu