buchete de lacrimi
trec râzând pe lângă mine
îmi spun ca le pot simți
mă îmbie cu a lor mireasmă
e atât de dulce,
o accept
...

m-au mințit!!!
nările îmi sângerează,
mirosul era aspru
...

trec stele sub vraja iubirii
și ele plâng
sunt așa de fericit...
toți plâng
mă supun...
mă obligă să plâng...
să plâng...
vreau sa înceteze
sunt foarte fericit...

câte plânsete....
câte iluzii înșirate pe
masă precum pozele pe panouri
îți mănâncă sufletul
un aparat fură un zambet
o poză stinge o lacrimă peste ani
o iluzie devine un vis trist
strivit sub greutatea poverilor lumii
eu tot visez iluzii...

Cad și se pierd precum picăturile de sânge în ocean
cad cristaline precum lacrimile,se înșiră în șiraguri
Prețioase diamante ale iubirii se fălesc cu aurul ce le înconjoară.
și de degetul ce le poartă....
Degetul se rasfrange asupra gâtului pe care mâna îl încolăcește
lacrimile se opresc ,pe buze străine își regăsesc alinarea
tot ce era pierdut pare acum deja obținut...
iluzionez vise sau visez iluzii?
Trist caci sunt fericit ?

Speranțe risipite...vise deșarte...
adolescenți superficiali..toți mă înconjoară mă respiră încet...
mă frâng în mii de culori,mă descompun în curcubee ogivale,
frânte în curbe risipite...pe a drumurilor bălții...