Sunt rece ca zăpada
Și sufletul îmi coace poezii de iarnă
Ninge ...
Ninge cu fulgi mari cât lumea
Și strada strălucește ca o stea .

Anotimpul alb
Și-a întins plapuma peste noi
Și ne sufocăm de atâția fulgi vioi
Ei danseaza valsul cerului albastru
Viața ne este guvernată de măreția unui astru ...

Ninge ...
Zăpada împărățea ieri peste idei ,
Azi fulgii sunt un cor șarmant
De flori albe .
Fetele pământului poartă la gât prețioase salbe
Și cad din picioare
Așteptând nemurirea unor porumbei .

Pescărușul mă privește surâzând
Și Jupiter coboară de pe cer
Planeta se învârte ezitând
Îmi pierd din viață un cercel
Din aur alb , ca de zăpadă .

Ninge ...
Zăpada ne acoperă și ne învie
Aud culori , văd sunete , gust omătul cald
Și pipăi lumina de neon .
Ninge ...

Bine ai venit , iarnă !