împărțim
aceeași scoică din care-au evadat toate mările
ne ascundem de anotimpuri fatale
și de singurătăți canibalice

secundele sunt trenuri lungi
în care nu urcăm niciodată

ne mișcăm în voie ne iubim regește
nu ne trage nimeni de sfori

cineva ne privește din turn
ne citește un poem sangvin
și ne face cu ochiul