o clipă pierdută de timp
ne deprinde de asprul delfin de azi.

în adâncurile mele sunt nopțile noastre,
ceasul poetic ce urlă
și tu.

sprijinit de cerul unei întâmplări fără ecou
te aștept aievea să cobori…
să-mi acoperi sufletul cu tandrul tău sărut
și să ne strecurăm acolo unde secundele
ne pregătesc infinitul…

fără mirări
doar cu sânge pe buze
să îți spun
că iubirea ce-o port…e eternă.

apoi să atingem cu genele ,
apusul absurd al vieții
care ascunde sub soare
lebăda primului sărut,
tăcerea noastră,
și-o arșiță de vise.