În această dimineață am auzit
un truism,
Că tu ar fi trebuit să mă aperi
de infinitism.
La fel cum un tel întărește forma
unui corset ,
La fel tu ar trebui să mă menții
într-un set.
Te rog, să nu cedezi prin înțelepciune
exstazului,
Căci voi deveni doar morgana
universului.
Pămîntul va pierde un înger deja
pierdut.
Am să merg plîngînd, lăsînd în urmă
un gînd neștiut.
Pînă cînd un altul la fel pierdut
mă va ridica.
Atunci am să înțeleg că dragostea
e o euforie.
Am să-nțeleg că gîndirea ți-a fost afectată
de manie.
Că tu ești în haine colorate uitînd
de pierderea mea.
Peste un timp scurt va avea loc
abolirea.
Abolirea mea din sufletul și
inima ta.
Și atunci aș fi putut trăi
fără tine.
Dar nu aș fi vrut fără tine,
să trăiesc.
Voi îmbrățișa o groază
De spini,

Și voi striga
„Trăiesc!!!!!”