privesc spre cer cu ochii unui copil
sunt în mijlocul unor idoli de piatră
prin temple golite de duh
dragostea mea îndelung răbdătoare vindecă
așteaptă ultima chemare
am făcut ultimele pregătiri
o parte din mine rămâne
pământului flămând îi las frământarea
rădăcinile adânci de măduvă ieșite prin oase
cu trupul îi acopăr pofta de viață
iubirile sălbatice dorințele
în mâna dreaptă îi duc timpul înjunghiat
ca un animal de pradă rânjind
voi ține pe frunte toate gândurile salvate
trimise în lume să-și învingă destinul
sunt pâinea coaptă în vârsta cuvântului
sângele meu o libație pe ape
pentru masa întâlnirilor pe nori
din izvoare voi crește păduri cu frunza roșie
fructele zilelor de post
spre înălțimi adun norii întunecați
din mine un strop de lumină sfințește lumea