Lumina in casă am stins
Căci tu te-ai decis să nu vii,
De mine nu vrei sa mai stii.
Mă lași iar de noapte cuprins,
Să mă simt spre moarte împins.
Lumina nu am s-o aprind,
Tu vrei să mă vezi suferind.
La mine tu nu te gândești,
La ușă tu nu te oprești,
De astăzi lumina o sting.

Dacă bați nu am sa-ți răspund,
Tu pragul prea rar mi-ai trecut,
La față nu te-am mai văzut.
În suflet eu nu-ți mai pătrund,
Nu sunt nici pe planul secund...
De când ai plecat nu mai zbor,
Iar seara cînd vine eu mor. Și nimeni nu-mi zice că vii
Să vezi dacă înca mă știi.
La ușă voi pune zăvor.

În gândul meu e doar dorul,
În camera mea e pustiu
Căci tu nu mai ești și nu știu
Unde îmi e viitorul.
Refuz încă alcoolul
Limpede eu vreau sa gândesc,
Atunci când te disprețuiesc
În mod conștient să o fac...
Te urăsc cu adevărat
Căci singur nu pot sa trăiesc.

La ușă nu vei mai bate,
La fereastră nu te ivești, În brațe la mine nu ești,
Alung speranțe deșarte.
Să te-ntorci nu se mai poate.
Așa că de noapte cuprins, De tine spre moarte împins,
Știind a ta nepăsare
De care înca mă doare,
Lumina in casă am stins.