Si s-astept pericolul venind spre mine
Cand ma-mbata viata ce vine
Ma surprind cu licori de vifori reci
Plang cu arme de iubire, din veci.

Stafidita e fata din umbre lăsate
Căci fiorul a-nghițit-o spre vecie
Si s-nchinat cu lacrimi spre ea
Să o lase să respire, a ei credință.

Dar prăpastia se apropie de zor
Stropind cu degetele învechite
Iubirea cea singura ce-acopera
Duhoarea lor din suflet....

Mai lasa tu viata, să apunem calzi
Nu ne îngheța, căci iubirea a ramas
A ramas in ochii noștrii...
Nu ne-o lua, caci o vrem, la nesfârșit!

Straie false o îmbraca, fata dulce!
Să o pacaleasca spre a ei moarte.
păcatele-s acum prea multe,
Prăpastia oricum se apropie....