Zenobia zenobia
inelul încă-ți poartă tăcerea
pe degetul gardianului îndragostit
în timp ce noi ne jucăm
de-a lumină și întuneric
desenăm linii de zebră
pentru trecerile umbrelor noastre
Zenobia
trunchiurile înalte
din pântecul deșertului
încă-ți rostesc numele
purtând soarele pe umeri
iar nisipurile mărșăluiesc
în jurul lor
așteptându-ți tălpile desculțe...