Ce s-ar întampla
dacă-ntr-o clipă,
aÈ™ uita...
când noaptea-și apasă pașii sub cer,
strângând tot apusu-ntre coapse de fier...
de te-aș uita pe maluri de vânt
născându-mă alta din alt legământ,
cu-alte ramuri să-ți mântui ființa
mai sus decât apa ce-o soarbe credința...
și-alte frunze de timp dezhumate
să muște din tălpile fricii de moarte...
cu scoarța greșelii să leg tresărirea
în care bătrânii botează iubirea...
și-n tine ca-n piatră să-nfig rădăcini
zdrobite-n-sclipirea altei lumini...

ce s-ar întâmpla oare de-aș uita
clipa din care viața ar bea...