ce minte bolnavă mi-am zis
și am trecut mai departe
călcând pe mijlocul șoselei pe care
nu mai trecuse nicio mașină
parcă de un secol -
să te gândești la furnale din care iese
o spumă alburie de parcă
muncitorii ar sta la taifas la un ciubuc
la o pipă la un joint exact la bază
și la pereții descărnați ai uzinei
unde ți-ai mâncat plămânii cu veșnicele ei
geamuri sparte prin care acum se vede
o bucată zdrențuită de cer
și porci care zboară ca niște balonașe
scăpate de copii la bâlci sau poate
cai verzi pe pereți în chip de graffiti merg mai departe
și îmi închipui că sunt ultimul om de pe
pământ iar singurătatea îmi zgârie pielea
ca o amantă isterică iar de sub șapcă
îmi ies gândăcei translucizi de transpirație
asta nu e america băiete
ai ajuns doar la km 36 iar fetițele
își ridică fustele de o palmă și se bat tandru
pe pântec