Izvorul de miresme se-apleacă asupra ta
Devine picul din surâsurile ascunse,
Și dâra din suflet dispare nepermis
Cu lumina ochilor pală într-o zi.

Depinzi în felurite gînduri de noapte
Le acoperă spaima pierzaniei în focuri
Ființa se mîngîie cu alinările viselor
Și iarăși se descoperă unicitatea trăirilor.

Urma suferinței ascunde-n lumile infime
Viața coborîtă-n părți de culori noi
Închisul împrăștiat prin trupul tău
Răsărită-n vorbele mele...e viața ta!

Niciodată nu ma vezi în ochii culmilor
Nu stau lîngă culcușuri de-aproape
Nu veghez sumbra existență, din tine,
Sunt partea nevăzută din ochii tăi!

Oare să fii ingerul plăcut de noapte?
Oare să fiu demonul atins de lumină?
Cine ești tu...sau eu?...aluzie plăpîndă,
Dispari...suntem întregul aparte a vieții.