Pentru început se caută un pretext:
parcă e cam batrân,
poate e cam incomod,
parcă necesită cam multă atenție,
poate...

Încet, încet se adoptă o idee,
se începe a crede în ea
și treptat se hotărăște:
da;
îl vom eutanasia.

C-o doză de sadism,
hipodermic, se injectează minciuna
și totul dispare rapid.
Totul e relativ simplu, nu-i așa?

La sfârșit c-o pânză albă
se acoperă cadavrul.
Urmează incinerarea...
și dacă ești doritor
poți lua cu tine cenușa.
Relativ simplu, nu-i așa?

Nu te înșela crezând că totul s-a sfârșit,
Într-o zi va renaște ca pasărea phoenix,
Te va căuta și te va privi în față:
’’De ce m-ai ucis!?!?’’

Vă implor, nu eutanasiați
ADEVÃRUL!