De m-aș întoarce la anii desculți,
Ce dănțuiau înaintea-mi în pridvor…
Suflete horopsit, ai vrea să-i mai asculți;
Pecetea unui sărut pe fruntea lor
Aș pune… și din nou aș învăța
Să zbenguiesc un zâmbet inocent,
Ce m-aș juca… Ce m-aș mai juca…
Aș râde ghidușă de ridu-mi insolent…

De m-aș întoarce la ziua de ieri,
Când tu îmi răsădeai în suflet primăveri,
Când îmi cântai verzile doruri,
Mă adorai în nopți de amoruri…
Pe buzele tale m-aș mai rătăci,
Þi-aș culege mierea încă o dată,
Timpu-mi năuc l-aș mai îndulci,
Să râză sufletu-mi ca altădată…

La ziua de mâine nu m-aș mai întoarce,
Când luna-mi a uitat să se mai joace;
Stă încremenită în trista-mi oglindă
A amintirii unui zâmbet împietrit în grindă…