cu mâna atât de veștedă bate în poartă
trece prin sperjurul amibelor
pe la ora 5 după amiaza unui om-grafic intrigat de si-la-be
intervine peste firele de nisip păstrate într-un nisipar

invocația lui cuprinde acel formular standardizat
al exclamațiilor umede
semnele distinctive ale cuprinderii apei alcătuind simfonii
le știe rostul a fost instruit să recunoască
să izoleze să deosebească

sunete mustind de constantele vârstei de aur
doar el are fantezii cu interjecțiile ce-i plutesc peste genunchi

la ore indiferente se prezintă
mâzgălește conștiincios zbenguielile principiilor cosmogonice
urmărind conotațiile fonice

știe foarte bine cum icnește izvorul țâșnind din stâncă
fluviul galben ce bolboroseli clasifică dincolo de mal
valul de lac al mării de jad alunecările bâldâbâcurilor spre dulce și sărat
oceanul mai ales l-a ales să-i identifice fâstâcelile în fața insulelor

nu-i atât de laș să se lase cuprins de limbajul umezelii sale
cuprinse de interjecțiile salivei
parte a timpului veșnic clipocitor