Cerbul paste tâmpla, copitele încoltind în pântecul täu, tu dormind îmbätatä de apa pietrlor, umbra ta fugind peste vii...
Instinctul tälpii de-a merge pe nimfe, pe sânii brocantelor de nisip gleznele tale, gura ta pânä la rugä, limba viorii pe glezne...
Arborii chemându-te la cinä, în repaus vinul fecioarei din iarbä, castel peste ramuri brateel tale lucind de sânge atingerile de vânt...
Supusi umerii ariei mersului pe curbele ploii, supus fluierul piciorului unde încolteste grâul, supusii cetätii unde umbrele despuiate de strugurii cavalerilor cu patru degete se zbat în desfrâul semintelor puer, cu sase brate de pämânt, cu sase guri de apä...
Se sfärâmä spatiul lutului din criptä!