vorbește în capul tău, mistifică
un calmant și seara devine o sticlă transparentă
în care păstrăm iluzia că aici se petrec lucruri
covârșitoare
scoate capul prin gâtul sticlei
dopul îi stă pe-o ureche, e o nouă modă
până și felul de a ne mișca prin cameră
e diferit

salută cu mult respect
și propune o coaliție monstruoasă împotriva noastră
vorbește și-n capul meu, impune
regula asta, eticheta „câine rău”
și conștiința că noi, ca și îngerii, avem ceva de ascuns
în conserve

câinele latră la conservă, mușcă din ea
se umflă orașul ca un apeduct, face gâlme
de la fereastră vedem cum se-ntâmplă
lucruri importante

am să duc gunoiul ăsta departe
fiul meu îmi spune că face parte din aceeași coaliție
el e primul rând de soldați
cei care trag, mor și trag în continuare
și înainte de moarte se iubesc
ca-ntr-o armată în care nimeni nu e normal

din cap curgem în sticlă, apoi în camera
cu televizorul deschis
cu ferestrele deschise
maestrul și margareta se duelează
regina vorbește, i-am tăiat gâtul, am violat-o
orașul ăsta e pus pe șotii
dar noi suntem cumsecade
renunțam la viață ca la masa de seară