Părea un adolescent ciudat
Poate puțin cam speriat.
Dar avea un șarm,
Ce provoca vacarm

Prima dată m-am speriat
Când el s-a apropiat,
Picioarele mi s-au atrofiat
Iar fața mi-a incendiat.

Era atât de frumos
Te îndrăgosteai contagios
Lui nu-i puteai rezista
Nici mărcar nu te puteai manifesta

Părea cam afemeiat
Dar m-am înșelat
Iar noi mai mult ne-am apropiat
Și eu adevăru’ am aflat :

Se numea Cosmin
Și-mi era vecin,
Vecin de stradă
Și-atunci să vezi torandă...

Deși eram îndrăgostită
Acum eram înnebunită
Mi-a propus să ne iubim
(Firește că am acceptat
Doar n-aÈ™ fi refuzat)
Iar acum ne gândim,
Ce s-ar fi întâmplat
Dacă nu ne-am fi «cuplat»...