Lacrimi peste pământ.
Război peste Cel Sfânt.
Cruci peste morți,
Þipete pentru toți.
Iubiri neîmplinite...
Amăgiri zi de zi întâlnite.
Iluzii pierdute pe străzi părăsite,
Rămânând doar verigi răspândite.

Moarte înainte de viața.
Gânduri pline de speranță.
Idei concepute de noi.
Peste tot...mult noroi.

Poate de asta merităm numai rău,
Distrugem frumosul si aproapele său.
Poate de asta plâng oamenii mari,
Uităm des trecutul și ne pierdem de ani.
Poate de asta suntem ce suntem,
Căutăm viitorul și când îl găsim...
NE ASCUNDEM!