Cand zarva zilei se preface in soapte
Si-n pietele, de liniste-acum pline
Si-asterne umbra stravezia noapte,
Iar somnul ca rasplata trudei vine,
Atunci incepe veghea mea si chinul
Si ceasurile picura-n tacere:
In nemiscarea noptii simt veninul
Mustrarilor arzand pan'la durere,
In cugetul meu trist, noian de vise,
Sfasietoare ganduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-si ghemul nesfarsit,
Si recitindu-mi viata mea in sila
Blestem si ma cutremur, plang amar-
Dar randurile triste de pe fila
Rasar prin panza lacrimilor, iar.