Pe pământ





Pe pământ domnește bezna sufletelor adormite
Se aude noaptea cum se pierde-n nepăsare
Pe pământ îmi port și trupul și păcatele-nvechite
Tot aici se nasc și zeii însetatelor altare

Totuși focul mă îngheață, focul firelor de stele
Căutându-mi ochii sumbrii, neumblați prin univers
Mă atrage spre înalturi gândul libertății mele
Însă sufletul mi-e-n lanțuri prins de dogme fără sens

Pinii-și scutură amarul peste vântul dimineții
Lumea se întoarce-n gânduri neaflată și străină
Cine să mai creadă-n cerul nepătat al libertății
Cine să mai creadă astăzi într-o lume nedivină... ?