nu mai era nimeni să îți vorbească despre oameni cu fețe blânde
sau despre familii uriașe cu unchi hâtri și mătuși guralive
tăceau toți ascunși printre cutiile goale din pod
în lumină puteai observa strălucitoare particule de praf
depunându-se peste viața ta

.......................................

mă voi întoarce într-o zi pe colina cea albă
departe de orașul acesta și de tine
îți voi uita fiecare literă a numelui
soarele va apune iar liniștit
prin ceruri primăvăratice va alerga
cu pletele-n vânt
vremea în care păream pentru totdeauna
închiși în aceleași cuvinte
și vocea mea se va stinge
și chipul meu îl vei uita
doar straniul gând al trecerii noastre
va mai rămâne să alunece
pentru unul înainte
pentru celălalt înapoi

......................................

nu mai e nimeni
la marginea lumilor noastre
se face deodată
noapte și ceață

ascultă poezia în lectura autoarei