Te uiti in urma...si te uiti din nou.
In spate drumul se dizolva-n noapte
Si-ntreg orasul parca-i un cavou.
De nicaieri se tin de tine soapte.
Un fir caldut de abur il respiri,
Dar parca te respira el pe tine,
Si cateva mirese fara miri
Transforma ceata in matasuri fine.
E toamna!Nepermis de toamna
Si entitati danseaza-n intuneric.
Ar fi trebuit cu totii sa adoarma
Caci noaptea este singurul lor sfetnic.