aduce-m-aș ofrandă precum un fruct la masa
la care ospătează, alături, draci și sfinți
s-aud cum proorocește un faun scos din minți
căruia-n noaptea nunții i s-a furat mireasa

de furie și silă aruncă în tăcere
blesteme ce de-acuma la căpătâi să-i steie:
nu dragoste să afle bărbatul în femeie,
ci doar o sete lungă și grea de-mperechere

să i se pară-ntruna că soarele se stinge
cum pâlpâie în cercuri de curgere mierie
topinduse-n tăcere, murind de gelozie
că-n veci obrazul lunii cu-o rază n-o atinge

în timp ce din iubirea cu ea și tineri aștri
păcătuind deasupra cetății mamei Gee,
va zămisli iubita-i ca oricare femeie
tremurătoare stele cu ochii mari, albaștri...