scriu la acest poem fără tragere de inimă
tragere de urechi
de toarta sufletului
de „chewing-gum”-ul roz și fără gust
trebuie să scriu un poem prozos scorțos
grunjos
pe placul câinilor
când eu credeam că scriu pentru oameni
trebuie să-l amestec și pe bob dylan
în acest melanj post-modern
și pe alan ginsberg
și pe curva soldatului
fără raniță și mască de gaze
și renașterea de la san francisco
a dracului de renaștere
trebuie să-mi fac creierul ghiveci
tocăniță de legume
când el este varză
odată cu scrierea acestui poem pentru câini
ai să primești un pumn în trompetă
dacă n-o să le placă potăilor
că ăstea se întreabă pe la colțurile
abecedarelor
de ce să iubim femeile
uite d-aia
„că și ele e ca noi cum voi sunteți pui de pom
ele este pui de om” pui de mămăligă

nu mai scriu
le-ntorc lătratul pe dos și li-l vâr în
mama lor de poezie
„din bucata mea de câine
am hrănit un om și-o pâine”
lălăie poemul meu turmentat
și mie
cu creionul înfipt în cap
îmi arde de bigudiuri și păr creț
când
la capătul de suferință al poemului cineva
a încetat să mai scrie pentru oameni