De alaltăieri sau ceva vreme
mă urmăresc două 'ntrebări;
mă bântuie și stăruie
în gânduri și în frămantări.

Cu o notorie obsesie
răspunsul de-l găsesc,
un gând subtil mă păsuie
să sper, să zbor sau să plutesc.

Ca o petală ce așteaptă
sărut în roua dimineții,
două 'ntrebări mă-ndreaptă
spre dulcea poartă a vieții.

De acolo au pornit și pasul și-l îndreaptă,
de când au stăruit în veacul ce-i așteaptă.
De unde totul a pornit în minte oglindită?
De ce TU acum, gingașă, scumpă floricică?