Eu locuiesc o carte, tu una
zăpada e mănușa cu care-mi cauți gura...
cu pietre umplu hamalii sacii
sângele uscat se transportă cu macii...
atât te-am iubit
că am plânsul tocit...

Sunt atât de săracă,încât
nu pot plânge decât
c-o singură pereche de lacrimi

măcar perechea asta de lacrimi
să facă copii...

Eu iubesc florile
de ele-s visat
nu vă temeți de mine!
sunt un biet crin... dezamorsat!
uneori absent...
am trăit prea repede?
am murit prea încet?
am venit, am plecat din niciunde!
că minutul meu de iubire a avut
numai 59 de secunde...
în cealaltă secundă să mor...
cum îți spuneam
când se ciocnesc doi fluturi
ninge la ecuator

Totul stă din drum să te-ntoarne
cu același gest de iubire și lacrimi
tu locuiesti o carte...eu un HÃU
mi se albește scheletul sub carne...
CÂND eu
trec cu buzele, azi,
peste numele tău
ca peste șira spinării
unei frunze...