Cu urechile lasate
Si mustati de catifea
Fiindu-I foame,pe-nserate
Cata hrana a manca.

Pasari nu gasi,ca-I seara
Pestele-I prea mititel
Nu se satura cu dansul
Si cata un soricel.

Vazu mustaciosul o umbra pe-afara,
Pe patura mica,pe alba zapada.
Sis are spre dansa cu graba si-avant
Si poc in zapada….si prada pierzand.

Micul soricel,cu intelepciune,
Se da la o parte din fata…
Si astfel dusmanul,motanul Prostovici,
Pierdu soricel si mustata.

Dar micul motan,mare ticalos
Nu vru nici cum, a se lasa mai prejos.
Si intra in casa la micul codas,
Si-I fura in graba,o parte din cas.

Dar mititelu,vazu pe pungas
Si vru sa arate ca el e fruntas.
Si scoate o mica piatra din sac,
Cand iese motanul…zdrang una-n cap.

Si vai,saracul motanel
Cum privi dansul pe micul soricel.
Ii pieri pofta de-a manca.
Si zice:”Na!Asta-i branza ta!”

Piticul accepta foarte fericit
Stiind ca gandul pisici-a pierit.
Dar totusi dusmanul mai vru a manca.
Pisica-I pisica…nu se va schimba!