îmi pare că vrei să aranjezi un puzzle uriaș
pe care l-ai găsit întâmplător pe podele
și piatră cu piatră tremură sub genunchii întorși spre pământ
în reverie
în gol absolut
așezat peste aer flămând de lumină

ai putea să crezi că ești un înger fără o coastă
sau fără un suflet
e tot aia

ai putea să zbori prin subterane înghețate
cu viteza luminii chiorâte la purtător

dar tu nu mai crezi să poți
și asta e ultima poveste
și ultimul metrou

28.03.2008