trâmbiță glasurile pe scene improvizate,
guiță rechinii pe bulevardele pline,
mârâie cei din limuzine că strada-i pestriță.
zob si zdup face urlete si hore-n mulțime;
neniță mihai-virtuozitate deplină
umple suflete ca la marea unire.
fufe și boschetari trag din chiștoace,
urletul din mine e strigăt de pace.
facem exerciții mentale, uneori contemplare,
iar gândul mare sculptură în soare
cu mov vapoare în vârtej de croaziere.
intrai în sevele copacilor noștri, mustiere
circul de afară cu cinteze sprințare
curtate în pofida firii de vagaboande cățele
credeam că le e foame, aș! doreau plăcere.
cutreieră anapoda rolele mele pe aleile ambasadei,
fluieră moșnegii după țâțoase fetișcane
iar flăcăii jonglează in blugii firmei rupți
cu jargoane de prin cotloane cu hoți de fermoare.
tinde lumea să se îmbulzească dând din coate
eu veghez la aceasta roboțeală amorțită
un astru rupt din sferele joase sau înalte
se-nvârte titirez apoi dispare transformându-se
în cuvinte măiastre sau stupide,clare or prolixe.
pleacă spiritu-mi s-asiste vieți apuse ori futuriste
trupu-mi aleargă încă după plăpânde cabaretiste
m-ar seca...amorul"bată-l vina!"... primăvara revine
ciclurile mileniului răscumpără plăți și păcate
de departe ecourile inimii reintră așezat în matcă.
muzeele vieții adună relicve și speranțe
într-un mojar din cer și pământ timpul se zbate.