sedimente

și astfel am ajuns să mă iau de mână
într-o retragere a mea din mine cu un pas
mai departe pentru a avea imaginea clară
a daimonului care-mi bate ceasurile de singurătate

iubesc

bărbatul este alături de mine ca o
plinătate a nopții alungând prin suflarea lui
prin mirosul pieii lui tinere orice umbră de endeia
din brațele lui puternice răsar dimineața
soare timid răzbătând din haos

caut pământ

într-un loc ferit de tumult pentru a asculta
sunetele luminii care-mi îneacă inima
precum foșnetul nisipului din Babilonia și Caldeea
urletul fascinant al lupului alb deopotrivă
cu freamătul coamei de cal sălbatic în brațele primitoare ale pustei


cântă-mă

sunt o chitară cu trup de femeie
viață