SCHIMBAREA LA FAÞÃ
unor femei de la țară, venite la slujba întronizării părintelui Sebastian ca Episcop al Slatinei

Tot trec țăranii noștri arși de soare,
În bărci de grâu, spre muntele Tabor,
Și pe atâtea ape migratoare,
Taborul e în inimile lor…

Păstrează pentru ei, cât să le crească
Același grâu, și în ogradă, prunci,
Și restu-mpart la spița omenească,
Și lui Hristos, că e în ea, atunci…

Stau și privesc țăranii, cum Ilie
Vine și el, la danie, rușinat –
Și le deschide cer de apă vie,
Că și-a dat satul, inima, la sat …

Așa învie omul, chiar când moare,
Precum țăranii, mila, de-o învață,
Cât mai sunt ei, ne spală pe picioare,
Și ne mai schimbă – Dumnezeu – la față…


29 – 30 martie 2008