Aș putea sta în bucătărie
Să aștept cenușa galbenă a zorilor
Ca presărând-o în păr și pe față
Să zic:*Merit să mai trăiesc o zi
Sunt pur cum sunt morții după îngropare
Ca o femeie care și-a părăsit prima iubire*

Cu toate acestea doar zâmbetul tău
Mă poate converti la religiile lumii