Te stiu de mai-nainte de a-mi strapunge calea,
Din timpuri vechi pe cand tarana forma vechi pamant,
Sfintind prezentul m-am nascut cu tine-n gand -
Cazand tocmai din ceru'-al noualea.

Nasterea ta mi-a fost cadoul vietii
Te-am asteptat tacut in samburi de arama
Tinuti parca pe un perete-n rama, -
Tablou ravnit de-aproape toti peretii.

Te-am cunoscut intr-un final de melodie,
Cadenta ne-a facut sa ne privim,
Te-am luat de mana sa ne ratacim,
Mai acceptat pe mine dintr-o mie.

Cand mi-ai zambit pentru intaia oara,
Intaia oara m-am simtit nemuritor
Priveam cum orele se sting si mor
Nici nu stiam ca mai tarziu a sa ne doara.

Acum, imi pare c-a trecut o viata
Sau poate doar o ora-n rai cu tine
Nici eu nu am stiut, nici tu, cum e mai bine
Ne-am spus adio si am mers in fata.

Ciudat ramane insa, sentimentul pe care timpul
Ti-l fura-n timp sprea a-ti uita trecutul in final
Iar noi zambim, pentru ca totul e simplu si banal, -
Ne-mprastie prezentul precum vantul nisipul.

Am sa inchei semnand c-un gand directionat spre bine:


" Cel care se gandeste-n fiecare zi la tine! "