Presimt că minți, dar nu mi-e la-ndemână
Conflictul făr-de martori gură-cască
Și-n mine, disperarea, ca o iască,
Tot fumega, iar drama se amână.

E de-nțeles că iarba o s-o pască,
În jurul nostru, steaua cea batrână,
Căzută din orbita într-o rână,
Pe fața ta cretină ca o mască,

Și-așa cum știm din clipele trăite
În fel și fel de bulversate scene,
Mă las cuprins de brațe pocăite,
În vechiul start carnal, împins alene
Spre-acel galop cu zbateri de copite,
Ajuns în faptul zilei... (nota bene!).