ajung întotdeauna în ajunul bolii unui om unui obiect

în țesătura lor nu poți săpa nu poți aduna apă
mă privești curios cum scot materia
spăl bine suprafața netedă să nu se mai vadă
necroza ciorchinii de infecție epiderma putrezită

este aceeași mișcare în gol așa cum te și aștept
în orașul ăsta fără sens
nu ai timp decât pentru marile întâlniri unde
obiectele noastre nu sunt prezente și nici măcar
numele trupul meu fluid sau ochii nu mai încap

la masa ta vor bea amicii
veți vorbi despre un text o vacanță ultima femeie

sau nu

simți golul de aer când respirația nu mai este îndeajuns
e prea mult fum și atâta banal încât
sap o groapă în inimă calc peste aerul greu adun ploile
nici asta nu știu dacă va spăla mirosurile
alcoolul praful dintre aventuri

poate că trupul meu face o mișcare greșită
când se deschide în spații înguste