Am intrat pășind ușor,
dincolo de ușă mă aștepta frica,
s-a ghemuit de ceva vreme
în camera mea,
transpiră prin pereți,
s-a infiltrat în lumina veiozei
care a rămas aprinsă de atunci,
mișună pe podea
sub formă de gândaci verzi,
se simte în șoaptele atârnate de tavan,
nu știu ce caut la ora asta, aici,
îmi spuseseși că te regăsesc
în picturile aruncate de-a valma,
m-am apropiat ezitând de șevalet,
ultimul tablou, îl pictai pentru mine,
mă văd într-un colț, în lumină,
departe de chipul tău descompus,
cu ultima fărâmă de luciditate
ai mâzgălit refrenul iubirii noastre:

“I finally got my order,
marching through the morning
marching through the night
moving across the borders of my secret life”