se străduiau în zadar să uite
amestecați printre oameni și zâmbete
cu mângâierile crescute anapoda
pe marginea de tinichea a inelarului
nu a mai rămas nimic de furat acum aveau totul
aroma de pâine prăjită a nopților nedormite
ploaia ca o mireasă machiată strident
îndoiala și toate cuvintele care desperechează

undeva înspre răsărit se prăbușeau poduri
purtau pe rând chipul fardat al fericirii
privind urmele cum se despart în staccato
cu voluptatea celui din urmă orgasm