în fiecare seară te aud cum vii pe trepte
îți simt respirația cum intră prin cheia ușii
ca un abur dimineața deasupra lacului
dar niciodată nu bați la ușă
mereu îmi spun, ești timid
dar de fapt este o formă de supraviețuire
orice șopârlă își lasă coada pe câmpul de luptă
tu pleci fără să lași nimic
fluturele își găsește femela la zeci de kilometri
țânțarii emit ultrasunete
într-adevăr sunt un fluture de noapte
care am pe spate ochi de bufniță
de aceea niciodată nu bați la ușă
apoi începi migrația în tine însuți
nu te poate întoarce nimeni din poemele tale
un fel de transhumanță
în căutarea cochiliei protectoare
parcă ți-am mai spus numele meu
are mai multe variante ca în textele faraonice
la plural am o înfățișare groaznică
pentru că mă multiplic și devin
o armată inamică ce-și lasă cadavrele
prin inima ta