Nemuritoarei mele profesoare
de limba și literatura română din liceu,
Greta Lascăr,
profesorului V. I. Cataramă, in memoriam





Ea era Împărăteasă.
El era cel dintâi.
Lumea mă-ntreba despre ei
și nu știam ce să spun.


Atunci l-am chemat pe Platon la mine
și o mie de fluturi au inundat postmodernismul
au devenit fluturii paradisului


În poemul despre nostalgia paradisului
Ezra Pound, T.S. Eliot erau atât de fericiți
încât orașul meu devenise poem



Literatura română strecurându-se
pe sub ușa oficialităților
într-un mod atât de original
încât Palatului Administrativ
au început să-i crească aripi


nu le tăiați, vă rog, entuziasmul
originalitatea care-i tot atât de importantă
ca și întâmplarea de a fi contemporani


cu alți oameni, cu alți zei-
cum ar spune Eminescu


Numai despre Împărăteasă
nu întrebați. Și nici despre
cel Dintâi.

[poem publicat cu ocazia medalionului literar "Greta Lascăr-Vasile Ion Cataramă", Vaslui, 11 februarie 2002]