Și norii de gheață
Scălda-vor trupu-mi de piatră,
Și iarba uscată se-nnalță în vânt
Iar stropi de nectar mai cad pe Pământ,
Și soarele se ascunde de-ndată.

Furnicile mai merg
Pe trupu-mi de mort
Iar roze albastre cad peste noi.

Și ceru-nnorat
Ne-adăpostește cu drag
Și noaptea e a noastră casă.

Poarta de fier acum se deschide
Iar în grădina cu cruci de granit
Pătrunde un ultim gând rătăcit.
Se-așează pe lespedea căpătâiului meu
Și șoptește ușor ... refrene de dor.