Când e lună plină
fac o criză de sinceritate:
mareea mi se iscă-n stomac,
talazuri rebele asediază
corzile vocale
și-ncep a-ți spune
ce mult aș vrea
să-ți ronțăi sinapsele crocante
ce supurează plăceri
și mirodenii
din bordeluri tailandeze.

Tu te prefaci că nu m-auzi
și-ți scoți nepăsătoare
dopul de ceară
în care se-ascunde
de-astă iarnă, fremătător,
frecându-și wagnerian arcușul,
un greiere extaziat...