mă-ntorc din exilul cuminte
ne uită pământul de tot
cum rătăcim prin cuvinte
nici să te strig nu mai pot

țese-te văl peste tine
și-apoi visează-te lung
cum te vânează jivine
și te-ncolțesc și te-ajung

fă-te răscruce devreme
toarnă-ți în suflet târziu
nerespirate poeme
țipe de-atâta pustiu

fii aluatul de ceară
somnul pădurii să-l plângi
când se va cerne de seară
îngenunchieri să mai strângi

mă pedepsește-n iubire
vamă să-ți fiu numai eu
dar măcar tu dă-mi de știre
cum m-a uitat Dumnezeu