Mă însămânțezi
cu nesimetrice emisfere,
apăsându-mi
pe pleoape struguri încinși
și piedici pui,
de gura-mi îți cere,
apei întoarse în matcă.
Gonești
păstrăvul mândru
în haite lumești.
Duci vânătorii
cu ochii legați
la ruga de seară
a oaselor noastre,
pui laț
la caleașca de stele
și-arunci
castanele dulci
în hora de iele.
Spargi stânca
în vorbe de-amar,
prin sălcii
sonor se coboară
o ceață,
freatic mă speli cu mir și alint
candelă tristă,
cerbul,
în nori se agață.